
Administrator
Data inscrierii: 01/Iun/2009
Mesaje: 11
|
Aceasta nu este o poezie,
cel care scrie aceste rânduri
este un boxer amator.
Uneori îşi zdrobeşte pumnii de sac,
câteodată îşi mai zdrobeşte sufletul de cuvinte.
Aceasta nu este o poezie,
ar putea să fie o înfrângere,
o luptă
sau un abis.
Poeţii trăiesc la marginea oraşului,
în corturi zdrenţuite de ploi
şi durere,
poeţii au mereu la îndemână
o rază,
o iluzie,
un vis sau speranţa,
îşi scriu versurile pe foi de frunze
sau foi volante,
depinde de secol,
depinde de tehnică.
Oricum,
le lasă apoi să plutească pe ape,
oamenii le simt şi asta-i tot,
oamenii le visează,
sau uită pentru o vreme,
că prezentul nu-i decât amintire,
că viaţa nu-i decât amintire.
Aceasta nu este o poezie,
poeziile sunt scrise de poeţi,
ori am spus deja,
poeţii nu prea-s oameni,
nu aş putea spune cu exactitate ce sunt,
nici măcar ce nu sunt nu aş putea spune
şi
aş fi fericit să nu fiu întrebat vreodată asta.
Ştiu doar că trăiesc la marginea oraşului,
chiar dacă nu i-am văzut până acum,
ştiu doar că cel care vă scrie aceste rânduri este un om,
trăieşte sau pretinde că trăieşte,
într-o casă la periferie,
cercetează câteodată frumuseţea,
atunci cînd nu-şi zdrobeşte pumnii de sac,
atunci îndată ce nu-şi zdrobeşte sufletul în cuvinte.
Are ochelari de soare,
câteva perechi de blugi,
de firmă toţi,
două costume Armani,
chiar şi un automobil Renault Laguna, an de fabricaţie 2003, categoria limuzină,
se poate verifica asta la întâia secţie a Poliţiei Rutiere,
are.
Şi
undeva un surâs,
undeva un capăt de lume,
se poate să fie un munte,
unde omul care scrie aceste cuvinte
şi-ar dori să trăiască
şi ştie,
chiar ar trăi. |
|
|
|
|